O definiție pentru zbuciumătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zbuciumătură sf [At: BUZNEA, P. V. 176/19 / Pl: ~ri / E: zbuciuma + -ătură] (Înv) Zbucium (4).
Intrare: zbuciumătură
zbuciumătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||