zbierare sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 274 / S și: sb~ / Pl: ~rări / E: zbiera] (Înv) 1 Scoatere de sunete puternice de către animale sau păsări, caracteristice speciei Si: răcnire¹ (1), strigare, urlare, țipare¹, (îrg) răgire, (reg) țiulire (1), zbierat (1), behăire, boncăluire (1), cântare (3), mugire (1), râncăire, râncăluire¹. 2 (Ccr) Zbieret (1). 3 Scoatere de sunete puternice (pentru a porni sau a opri o acțiune, sau de durere, de spaimă, de mânie, de bucurie etc.) de către oameni Si: răcnire¹, strigare (1), țipare¹ (1), urlare, (îvp) toire, (înv) chemare (1), (reg) puhăire², schițoire, spargere, stricnire², țipotire¹ (1), țipuire (1), țipurire, țivlire, zbierat (3). 4 (Ccr) Zbieret (2).

zbiera vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83^v/22 / S și: sb~ / Pzi: zbier / E: pbl ml *exbelare, cf belare] 1 (D. animale și păsări) A scoate sunete puternice, caracteristice speciei Si: a rage, a răcni¹ (1), a striga, a urla, a țipa¹, (îrg) a răgi, (reg) a țiuli (1), a behăi (1), a boncălui (1), a cânta (11), a mugi (1), a râncăi, a râncălui¹. 2 (D. oameni) A scoate sunete puternice (pentru a porni sau a opri o acțiune, sau din cauza durerii, spaimei, mâniei etc.) Si: a rage, a răcni¹, a striga (1), a țipa¹ (1), a urla, (îvp) a toi, (înv) a chema (2), (reg) a puhăi², a schițoi, a sparge, a stricni², a țipoti¹ (1), a țipui (1), a țipuri, a țivli. 3 (Pop; adesea fig) A jeli (cu glas tare). 4 (Reg; d. oameni, mai ales d. copii) A plânge tare (și cu zgomot).