2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

vădire sf [At: MARDARIE, L. 177/2 / Pl: ~ri / E: vădi] (Înv) 1 Acuzare (1). 2 Demascare (2).

vădi [At: PSALT. 235 / V: (îrg) vedi, (îvr) văidi / Pzi: ~desc / E: vsl вадити] 1 vt (Înv) A acuza (1). 2 vt (Înv) A dezvălui (1) (faptele cuiva). 3 vt (Înv) A demasca (3). 4 vt (Înv) A dovedi cu probe vinovăția cuiva. 5 vt (Înv) A calomnia. 6 vt (Înv) A denunța (1). 7 vt (Înv) A trăda. 8 vt A pedepsi. 9 vt A mustra1. 10-11 vtr A fi sau a face să fie evident. 12-13 vtr A (se) face simțit, cunoscut Si: a (se) arăta, a (se) manifesta. 14 vt A expune privirilor (scoțând în evidență) Si: a etala (2).

văidi v vz vădi

vedi v vz vădi

Intrare: vădire
vădire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vădire
  • vădirea
plural
  • vădiri
  • vădirile
genitiv-dativ singular
  • vădiri
  • vădirii
plural
  • vădiri
  • vădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vădi
  • vădire
  • vădit
  • văditu‑
  • vădind
  • vădindu‑
singular plural
  • vădește
  • vădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vădesc
(să)
  • vădesc
  • vădeam
  • vădii
  • vădisem
a II-a (tu)
  • vădești
(să)
  • vădești
  • vădeai
  • vădiși
  • vădiseși
a III-a (el, ea)
  • vădește
(să)
  • vădească
  • vădea
  • vădi
  • vădise
plural I (noi)
  • vădim
(să)
  • vădim
  • vădeam
  • vădirăm
  • vădiserăm
  • vădisem
a II-a (voi)
  • vădiți
(să)
  • vădiți
  • vădeați
  • vădirăți
  • vădiserăți
  • vădiseți
a III-a (ei, ele)
  • vădesc
(să)
  • vădească
  • vădeau
  • vădi
  • vădiseră
văidi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vedi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)