tilincă sf [At: MOLNAR, D. / V: (reg) tăl~, telean~, tel~, telingă, ~lingă, titil~, tul~ sf, ~inc, titili, titilig, titilinc, titiling, titilog sn / Pl: ~nci, (îrg) ~nce / E: ns cf tilinc¹, talangă] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fară găuri laterale, care este făcut din coajă de salcie, tei sau din lemn de soc, paltin etc., având un timbru ascuțit, șuierat Si: (reg) telișcă¹, turlică, turlișcă, tutelcă (1), țurlă². 2 (Îvr) Bucată cilindrică de scoarță scoasă de pe capătul unei mlădițe, cu care se altoiește prin introducerea ei pe mlădiță curățată de coajă a portaltoiului. 3 Clopoțel la oi, la vite (mai mic decât talanga). 4 (Reg) Groapa fântânii.

talangă sf [At: CIHAC II, 241 / V: (reg) ~ncă / Pl: tălăngi, (rar) ~lăngi, ~nge / E: talang cf balangă] 1 Clopot care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor Si: (reg) tângalău, toangă, tololoancă, troscot² (2). 2 (Reg; îe) A fi ~ga târgului A răspândi zvonuri. 3 Sunetul produs de talangă (1). 4 (Înv) Limbă de clopot. 5 (Fam; dep) Bijuterii (medalion, cercei etc.) de dimensiuni mari, care atârnă.

tălincă sf vz tilincă

teleancă sf vz tilincă

telincă sf vz tilincă

telingă sf vz tilincă

tilinc² sn vz tilincă

tilingă sf vz tilincă

titilic sn vz tilincă

titilig sn vz tilincă

titilinc sn vz tilincă

titilincă sf vz tilincă

titiling sn vz tilincă

titilog sn vz tilincă

tulincă sf vz tilincă