2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

săblăznire sf [At: (sec. XVI) DHLR II, 306 / Pl: ~ri / E: săblăzni] (Înv) Rătăcire.

săblăzni [At: CORESI, TETR. 40 / Pzi: ~nesc / E: slv съблазнити сѧ] 1-2 vtr (Înv) A (se) abate de la calea morală. 3-4 vtr A duce sau a cădea în ispită, în păcat. 5 vr (Pop) A avea poluție. 6 vr (Urmat de pp „de”) A nu recunoaște ca atare. 7-8 vtr A (se) supăra. corectat(ă)

Intrare: săblăznire
săblăznire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săblăznire
  • săblăznirea
plural
  • săblăzniri
  • săblăznirile
genitiv-dativ singular
  • săblăzniri
  • săblăznirii
plural
  • săblăzniri
  • săblăznirilor
vocativ singular
plural
Intrare: săblăzni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săblăzni
  • săblăznire
  • săblăznit
  • săblăznitu‑
  • săblăznind
  • săblăznindu‑
singular plural
  • săblăznește
  • săblăzniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săblăznesc
(să)
  • săblăznesc
  • săblăzneam
  • săblăznii
  • săblăznisem
a II-a (tu)
  • săblăznești
(să)
  • săblăznești
  • săblăzneai
  • săblăzniși
  • săblăzniseși
a III-a (el, ea)
  • săblăznește
(să)
  • săblăznească
  • săblăznea
  • săblăzni
  • săblăznise
plural I (noi)
  • săblăznim
(să)
  • săblăznim
  • săblăzneam
  • săblăznirăm
  • săblăzniserăm
  • săblăznisem
a II-a (voi)
  • săblăzniți
(să)
  • săblăzniți
  • săblăzneați
  • săblăznirăți
  • săblăzniserăți
  • săblăzniseți
a III-a (ei, ele)
  • săblăznesc
(să)
  • săblăznească
  • săblăzneau
  • săblăzni
  • săblăzniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)