O definiție pentru supranumi

Explicative DEX

supranumi vt [At: ASACHI, S. L. II, 76 / Pzi: ~mesc / E: supra1- + numi cf fr surnomer] 1 A da cuiva un supranume Si: (reg) a nunăși, a policări, (rar) a supraintitula, (înv) surnumi Vz boteza (9), chema (19), denumi (2), grăi (10), intitula, nomina, numi1, număra2, numeni, porecli, spune, titlui. 2 (Pex) A porecli.

Intrare: supranumi
  • silabație: su-pra- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supranumi
  • supranumire
  • supranumit
  • supranumitu‑
  • supranumind
  • supranumindu‑
singular plural
  • supranumește
  • supranumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supranumesc
(să)
  • supranumesc
  • supranumeam
  • supranumii
  • supranumisem
a II-a (tu)
  • supranumești
(să)
  • supranumești
  • supranumeai
  • supranumiși
  • supranumiseși
a III-a (el, ea)
  • supranumește
(să)
  • supranumească
  • supranumea
  • supranumi
  • supranumise
plural I (noi)
  • supranumim
(să)
  • supranumim
  • supranumeam
  • supranumirăm
  • supranumiserăm
  • supranumisem
a II-a (voi)
  • supranumiți
(să)
  • supranumiți
  • supranumeați
  • supranumirăți
  • supranumiserăți
  • supranumiseți
a III-a (ei, ele)
  • supranumesc
(să)
  • supranumească
  • supranumeau
  • supranumi
  • supranumiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)