2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

suflat1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (rar) uri / E: sufla] 1-2 (Rar) Suflare (1-2). 3-4 (Rar) Suflu (9-10). 5 (Ccr) Aer expirat Si: (îvp) suflet. 6 (Pgn) Expirație (6). 7 (Înv; fig; în religia creștină) Influență spirituală. 8 (Înv; fig; în religia creștină) Forță divină care animă, care inspiră, care creează Si: (înv) suflare (30). 9 Introducere, cu gura, a aerului în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale. 10 (Pex) Cântat (din instrumentul respectiv) Si: (înv; asr) suflare (33). 11-12 (Rar) Suflare (35-36).

suflat2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ați, ~e / E: sufla] 1 (Rar; d. mobilă, d. obiecte casnice etc.) Scuturat de praf. 2 (Rar; d. praf, d. zăpadă sau d. pleavă, d. frunze etc.) Luat de vânt sau de curenți de aer și deplasat. 3 (Rar; pex; d. praf, zăpadă sau d. pleavă, obiecte etc.) Împrăștiat. 4 (Fig; d. bunuri, obiecte etc.) Furat2 (1). 5 (D. sunete muzicale) Emis de instrumente muzicale în deschizătura cărora s-a introdus, cu gura, aer. 6 (Rar; d. obiecte de sticlă) Executat prin suflare (37). 7 (Rar; d. enunțuri, cuvinte etc.) Pronunțat cu voce scăzută, încet (și în secret). 8 (D. metale sau d. obiecte de metal) Acoperit (în scop decorativ) cu un strat subțire de aur sau de argint Si: poleit2 Vz: argintat, aurit.

sufla [At: COD. VOR2. 47v/4 / Pzi: suflu / E: ml sufflare] 1 vi (D. vânt) A acționa (puternic) prin deplasarea maselor de aer în atmosferă într-o sau dintr-o direcție determinată Si: a bate (77), a trece, (reg) a vântura. 2 vi (Pex; d. curenți de aer, d. aburi etc. din atmosferă) A deplasa într-o sau dintr-o direcție determinată V adia. 3 vi (Pop; îe) ~lă vântu-n paie ude Exprimă convingerea că, într-o anumită împrejurare, nu se mai poate face nimic. 4 vi (Reg; îe) A ~ vântul în urechile cuiva A nu auzi. 5 vi (Reg; îae) A-și întoarce chepeneagul după cum ~lă vântul A fi ușor influențabil. 6 vi (Reg; îae) A-și schimba atitudinea după împrejurări. 7 vt (D. vânt sau d. curenți de aer; c.i. mai ales praf, zăpadă sau pleavă, frunze etc.) A lua cu sine și a face să se miște, să se deplaseze sau să dispară (risipind, împrăștiind, îndepărtând, îngrămădind etc.). 8 vt (Rar; pex; d. vânt sau d. curenți de aer; c.i. mai ales praf, zăpadă sau pleavă, frunze etc.) A împrăștia. 9 vt (Îe) Îl ~lă vântul Exprimă slăbiciunea exagerată a unei persoane. 10 vt (Fam; îe) A ~ cuiva ceva (de sau, rar, pe sub nas) A lua ceea ce i se cuvine de drept altuia. 11 vt (Pex; fam; îae) A fura ceva (profitând de neatenția, de naivitatea sau de încrederea cuiva). 12-13 vit (Adesea urmat de determinări care indică instrumentul) A produce (mecanic) un curent de aer (sub presiune) orientat în direcția dorită pentru un anumit scop. 14-15 vit (Îvp; fam) A respira (1). 16 vi (Îe) A nu (mai) ~ A fi mort. 17 vi (Îae) A muri1 (1). 18 vi (Îae) A rămâne nemișcat (dând impresia că i s-a oprit respirația). 19 vi (Îae) A nu scoate nici o vorbă, a nu protesta. 20 vi (D. oameni și d. animale; de obicei cu determinări modale de felul „greu”, „tare”, „zgomotos” etc.) A respira des și cu dificultate, zgomotos (ca urmare a unui efort, a unei maladii etc.) Si: a gâfâi (1), (reg) a se răsufla. 21 vi (Rar; pex) A pufăi. 22 vi A emite forțat un flux de aer pe gură (sau, rar, pe nări). 23 vi A expira cu forța pentru a executa, a realiza etc. ceva. 24-25 vit (Îe) A(-l) ~ să cadă Exprimă slăbiciunea exagerată a unei persoane. 26 vi (Pop; fam; îe) A (nu) ~ (cuiva) în borș sau în borșul (sau, pfm, în ciorba) cuiva A (nu) se amesteca nechemat în treburile cuiva. 27 vi (Reg; îae) A (nu) răsfăța. 28 vi (Reg; îae) A prevesti lucruri rele. 29 vi (Reg; îae) A (nu) sforăi. 30 vi (Îe) Cine s-a fript (sau s-a ars) cu ciorbă ~lă și în iaurt Exprimă situația când o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar. 31 vi (Pop; îe) A-i ~ în fund A goli paharul, carafa etc. cu băutură foarte repede sau dintr-o dată. 32 vi(Pop; pex; îae) A se îmbăta. 33 vi (Reg; îae) A (nu) alinta. 34 vr (Reg; pex; îae) A menaja. 35 vi (Reg; îe) A ~ în foc A se îmbăta. 36 vi (Reg; îe) A ~ în (sau din) buze Exprimă supărarea în cazul când se pierde ceva sau nu se dobândește ceea ce s-a sperat. 37 vi (Pop; îe) A ~ a pagubă Exprimă manifestarea părerii de rău, a surprinderii etc. pentru o pierdere suferită sau a nedumeririi în fața unei anumite situații. 38 vi (Reg; îe) A(-i) ~ în lumânare (cuiva) A încurca afacerile cuiva, a-i pune piedici. 39 vi (Reg; îc) ~lă-n-vânt Pierde-vară V pierde. 40 vi (Îrg; îc) ~lă-n-pungă Om sărac. 41 vt (Îe) A(-l) ~ în vânt Exprimă slăbiciunea exagerată a unei persoane. 42-43 vit (În descântece) A sufla (27-28) pentru a îndepărta un rău, pentru a desface o vrajă. 44-45 vit (Pex) A descânta (1-2). 46-47 vit (În credințele religioase și populare) A sufla (23) pentru a da viață, pentru a însufleți. 48-49 vit (Pex) A sufla (23) pentru a face să redevină viu. 50 vt (Înv) A sufla (23) pentru a opri sau anula o acțiune primejdioasă. 51 vt (În religia creștină; fig; complementul este viața sau Duhul Sfânt) A transmite prin faptul de a sufla (23), prin botez etc. 52 vt (Înv; fig) A insufla. 53 vt (Înv; fig) A răspândi. 54 vt (Înv; fig; c. i. scrieri, texte, etc.) A inspira în vederea alcătuirii, întocmirii, compunerii etc. 55 vt (Mai ales cu pronumele în dativ; complementul este nasul) A expira forțat pe nări pentru a curăța de mucozități sau de secreții apoase (la plâns). 56 vt (Îrg; c. i. alimente, băuturi) A bea sau a mânca foarte repede. 57-58 vit (D. oameni) A introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale. 59-60 vit (Pex; d. oameni) A cânta (din instrumentul respectiv). 61 vi (D. instrumente muzicale care funcționează cu aerul care circulă prin ele) A produce sunete muzicale. 62 vi (Pex; d. instrumente muzicale care funcționează cu aerul care circulă prin ele) A cânta (2). 63 vt (C. i. o masă de sticlă topită) A introduce, cu gura, printr-o țeavă, o cantitate de aer pentru a dilata și a da formă, fabricând diverse obiecte. 64-65 vtrm (Fșa; c. i. enunțuri, cuvinte etc.) A pronunța cu voce scăzută, încet (și în secret) Si: (fam) a strecura. 66-67 vtrm (Pex; fșa; c. i. enunțuri, cuvinte etc.) A informa în ascuns Si: a destăinui (1). 68-69 vtrm (Pgn; fșa, c. i. enunțuri, cuvinte etc.) A vorbi. 70 vt (C. i. răspunsul pe care trebuie să-l dea cineva la o întrebare) A șopti cuiva la lecție, la examen etc. 71 vt (Mai ales d. sufleori; c. i. replici dintr-o piesă de teatru) A șopti actorilor în timpul reprezentației Si: (îvr) a suflărisi. 72 vtrp (C. i. obiecte de metal; de obicei cu determinările „cu aur”, „cu argint”, rar, „în aur”) A acoperi (în scop decorativ) cu un strat subțire de aur sau de argint Si: a polei4, (îvp) a spoi.

suflu sn [At: GENILIE, G. 129/5 / Pl: ~ri / E: fr souffle cf sufla] 1-2 Suflare (1-2). 3 Undă de presiune violentă produsă, de obicei, de o explozie, care se propagă prin aer producând avarii, distrugeri etc. 4 (Liv) Respirație (1). 5 Capacitate respiratorie mare. 6 (Pex) Rezistență fizică (mare). 7 Zgomot caracteristic, asemănător unui șuierat, produs de anumite (părți de) organe bolnave (pleură, plămâni, ventricul, inimă etc.) perceptibil la auscultație. 8 (Fon; spc) Aspirație (3). 9 Emitere forțată a unui flux de aer pe gură, sau, (rar) pe nări Si: suflare (22), suflat1 (3). 10 Expirare puternică, pentru a executa, a realiza etc. ceva Si: suflare (23), suflat1 (4). 11 (Ccr) Aer expirat. 12 (Pgn) Expirație (6). 13 (Liv; fig) Însuflețire. 14 Putere de inspirație. 15 Forță creatoare.

Intrare: suflat
suflat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflat
  • suflatul
  • suflatu‑
  • sufla
  • suflata
plural
  • suflați
  • suflații
  • suflate
  • suflatele
genitiv-dativ singular
  • suflat
  • suflatului
  • suflate
  • suflatei
plural
  • suflați
  • suflaților
  • suflate
  • suflatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sufla
  • silabație: su-fla info
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufla
  • suflare
  • suflat
  • suflatu‑
  • suflând
  • suflându‑
singular plural
  • suflă
  • suflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflu
(să)
  • suflu
  • suflam
  • suflai
  • suflasem
a II-a (tu)
  • sufli
(să)
  • sufli
  • suflai
  • suflași
  • suflaseși
a III-a (el, ea)
  • suflă
(să)
  • sufle
  • sufla
  • suflă
  • suflase
plural I (noi)
  • suflăm
(să)
  • suflăm
  • suflam
  • suflarăm
  • suflaserăm
  • suflasem
a II-a (voi)
  • suflați
(să)
  • suflați
  • suflați
  • suflarăți
  • suflaserăți
  • suflaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflă
(să)
  • sufle
  • suflau
  • sufla
  • suflaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)