substituit, ~ă [At: DER IV, 538 / Pl: ~iți, ~e / E: substitui] 1 sm (Jur) Persoană care a fost desemnată să primească liberalitatea în locul beneficiarului titular, în cazul absenței, incapacității sau al decesului acestuia. 2 a Care a fost înlocuit prin altcineva sau altceva.

substătui v vz substitui

substitua v vz substitui

substitui [At: IORGOVICI, O. 69/19 / V: (înv) ~ua, (îvr) ~tătui, supts~ / S și: (îvr) sub-stitui / Pzi: substitui, (înv) ~ez, ~esc / E: fr substituer, lat substituere] 1-2 vtr A (se) așeza, a (se) plasa, a (se) pune în locul cuiva sau a ceva care lipsește, care a fost îndepărtat etc. pentru a îndeplini aceeași funcție, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeași valoare Si: a ține locul Vz înlocui, subsuma. 3 vt (Spc; c. i. elemente, formule, valori numerice dintr-o expresie matematică) A înlocui cu un alt element, cu o altă formulă etc. având aceeași valoare exprimată diferit. 4 vt (Jur; spc; c. i. oameni) A desemna să primească liberalitatea în locul beneficiarului titular, în cazul absenței, incapacității sau al decesului. 5 vr (Chm; d. unele substanțe) A avea calitatea de a înlocui o altă substanță. 6 vt (Îvr; spc) A concedia (1).

supstitui v vz substitui