O definiție pentru strălucoare
Explicative DEX
strălucoare sf [At: DOSOFTEI, ,V. S. octombrie 51v/33 / Pl: ~ori / E: stră- + lucoare] (Îrg) Strălucire (2).
Intrare: strălucoare
strălucoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||