dexonline

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

străjuit, ~ă a [At: LB / V: ~rej~ / Pl: ~iți, ~e / E: străjui] (Înv) Păzit².

străjui [At: PSALT. HUR. 60^v/25 / V: (îvp) ~rej~ / Pzi: ~esc / E: strajă + -ui] 1 vt (Îvp; fșa) A păzi. 2 vt (Pan) A pândi. 3 vt (Reg) A priveghea. 4 vr (Îvp) A se păzi. 5 vt (C. i. suprafețe, construcții etc.) A forma marginile, limitele Si: a delimita (1), a limita, a mărgini, a țărmuri Vz contura, încadra. 6 vt (Trs) A însăila.

strejit^[1], ~ă a vz străjuit

În definiția principală, această variantă este tipărită: strejuit — LauraGellner

strejui v vz străjui

Intrare: străjuit

străjuit

participiu (PT2) Participiu „a străjui”.		masculin		feminin
participiu (PT2) Participiu „a străjui”.		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	străjuit	străjuitul străjuitu‑	străjuită	străjuita
nominativ-acuzativ	plural	străjuiți	străjuiții	străjuite	străjuitele
genitiv-dativ	singular	străjuit	străjuitului	străjuite	străjuitei
genitiv-dativ	plural	străjuiți	străjuiților	străjuite	străjuitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

strejit

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: străjui

străjui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) străjui	străjuire	străjuit străjuitu‑	străjuind străjuindu‑	singular	plural
		(a) străjui	străjuire	străjuit străjuitu‑	străjuind străjuindu‑	străjuiește	străjuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	străjuiesc	(să) străjuiesc	străjuiam	străjuii	străjuisem
	a II-a (tu)	străjuiești	(să) străjuiești	străjuiai	străjuiși	străjuiseși
	a III-a (el, ea)	străjuiește	(să) străjuiască	străjuia	străjui	străjuise
plural	I (noi)	străjuim	(să) străjuim	străjuiam	străjuirăm	străjuiserăm străjuisem
	a II-a (voi)	străjuiți	(să) străjuiți	străjuiați	străjuirăți	străjuiserăți străjuiseți
	a III-a (ei, ele)	străjuiesc	(să) străjuiască	străjuiau	străjuiră	străjuiseră

strejui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) strejui	strejuire	strejuit strejuitu‑	strejuind strejuindu‑	singular	plural
		(a) strejui	strejuire	strejuit strejuitu‑	strejuind strejuindu‑	strejuiește	strejuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	strejuiesc	(să) strejuiesc	strejuiam	strejuii	strejuisem
	a II-a (tu)	strejuiești	(să) strejuiești	strejuiai	strejuiși	strejuiseși
	a III-a (el, ea)	strejuiește	(să) strejuiască	strejuia	strejui	strejuise
plural	I (noi)	strejuim	(să) strejuim	strejuiam	strejuirăm	strejuiserăm strejuisem
	a II-a (voi)	strejuiți	(să) strejuiți	strejuiați	strejuirăți	strejuiserăți strejuiseți
	a III-a (ei, ele)	strejuiesc	(să) strejuiască	strejuiau	strejuiră	strejuiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)