3 intrări

9 definiții

Explicative DEX

străina v [At: CORESI, L. 417/16 / V: (îvp) ~rei~, (înv) ~reini, ~riena, ~rii~, ~rina / Pzi: ~nez / E: străin] 1-2 vtr (Înv; fșa) A (se) înstrăina față de cineva sau de ceva. 3 vt (Îvp) A înstrăina (cu forța) de casă. 4 vr (Îvp) A se înstrăina (de locul nașterii, de țară). 5 vi (Înv) A petrece un interval de timp într-un loc străin. 6 vt (Înv) A înstrăina (ceea ce aparține cuiva).

străin, ~ă [At: PSALT HUR. 121v/5 / V: (îvp) ~rein, ~riin, ~rin, (îvr) ~riăn, (reg) ~rien / Pl: ~i, ~e / E: lat extraneus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau în care trăiește, sau care aparține ca origine, cetățenie etc. altei țări decât aceea în care locuiește. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din altă regiune sau localitate decât aceea în care se află, locuiește sau trăiește Si: pribeag, venetic, (îvr) nemernic, (înv) stranic (1-2), (reg) strânsură (31). 5 a (Îvr; îc) ~riin-iscoditor Spion (1). 6-7 smf, a (Persoană) care nu face parte dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere, considerată în raport cu aceasta. 8 a (D. țări, locuri etc.) Altul decât cel de baștină al cuiva. 9 a Care aparține sau este propriu altui popor sau altui teritoriu decât cel al vorbitorului. 10 a Care provine din altă țară, de la alt popor sau din alt teritoriu decât cel al vorbitorului. 11 a (Spc; d. limbă, dialect etc.) Care este alta decât limba, dialectul etc. matern sau limba oficială a țării în care se află sau în care trăiește Si: (înv) stranic (4). 12 a (D. cuvinte, expresii etc.) Care aparține sau provine din altă limbă decât cea maternă sau oficială. 13-14 smf, a (Persoană) care nu se află în relații apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva Si: (înv) stranic (5-6). 15-16 smf, a (Persoană) care nu aparține sau e considerată că nu aparține unei familii, unui grup închis. 17-18 smf, a (Pex) (Om) care are sentimentul că nu (mai) aparține unei familii, unui grup închis Si: stingher (5). 19 sm (Îla) Prin (sau printre, în, între) ~i Departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. 20 a (Înv; îe) ~ de minte Nebun. 21-22 smf, a (Persoană) care s-a îndepărtat (sufletește) de cineva sau de ceva Si: înstrăinat, dezrădăcinat (2). 23-24 smf, a (Pex) (Persoană) care nu se bucură de simpatie, de dragoste, de prietenie sau care nu are simpatie, dragoste, prietenie pentru cineva sau ceva. 25 a Care nu are nici o legătură cu cineva sau cu ceva. 26 a Care nu ia parte la un anumit eveniment, fapt etc. 27 a Care este departe (prin convingeri, prin preocupări sau prin neștiință, ignoranță) de ceva. 28 a Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. 29 a (Înv; pex) Care nu e conform cu preocupările religiei creștine. 30 a Care e necunoscut sau care nu e cunoscut încă. 31 a Care nu e familiar sau cu care nu e familiarizat cineva. 32 a Care e contra gusturilor, obișnuințelor cuiva Si: (rar) străinatic. 33 a Lipsit de decență, de cuviință V păgân. 34 a Care nu este proprietatea cuiva. 35 a Care aparține altuia. 36 a Care nu ține de un anumit lucru sau de o anumită persoană. 37 a Care aparține la altceva sau altcuiva. 38 a Care nu e propriu sau natural cuiva. 39 a Care este altfel decât ceea ce este obișnuit. 40 a (Asr; pex) Straniu (1). 41 a (D. corpuri, materii, substanțe etc.) Care nu e de aceeași natură cu corpul sau cu materia etc. cu care e amestecat. 42 a Care e introdus accidental într-un organism sau într-o materie și rămâne neasimilat de acesta.

strein, ~ă a, smf vz străin

streina v vz străina

streini v vz străina

strien, ~ă a vz străin

striena v vz străina

striina v vz străina

strina v vz străina

Intrare: străina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străina
  • străinare
  • străinat
  • străinatu‑
  • străinând
  • străinându‑
singular plural
  • străinea
  • străinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străinez
(să)
  • străinez
  • străinam
  • străinai
  • străinasem
a II-a (tu)
  • străinezi
(să)
  • străinezi
  • străinai
  • străinași
  • străinaseși
a III-a (el, ea)
  • străinea
(să)
  • străineze
  • străina
  • străină
  • străinase
plural I (noi)
  • străinăm
(să)
  • străinăm
  • străinam
  • străinarăm
  • străinaserăm
  • străinasem
a II-a (voi)
  • străinați
(să)
  • străinați
  • străinați
  • străinarăți
  • străinaserăți
  • străinaseți
a III-a (ei, ele)
  • străinea
(să)
  • străineze
  • străinau
  • străina
  • străinaseră
streina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
streini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
striena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
striina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străin (adj.)
străin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străin
  • străinul
  • străinu‑
  • străi
  • străina
plural
  • străini
  • străinii
  • străine
  • străinele
genitiv-dativ singular
  • străin
  • străinului
  • străine
  • străinei
plural
  • străini
  • străinilor
  • străine
  • străinelor
vocativ singular
plural
strein1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strein
  • streinul
  • streinu‑
  • strei
  • streina
plural
  • streini
  • streinii
  • streine
  • streinele
genitiv-dativ singular
  • strein
  • streinului
  • streine
  • streinei
plural
  • streini
  • streinilor
  • streine
  • streinelor
vocativ singular
plural
strien
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străi
  • străina
plural
  • străine
  • străinele
genitiv-dativ singular
  • străine
  • străinei
plural
  • străine
  • străinelor
vocativ singular
  • străi
  • străino
plural
  • străinelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strei
  • streina
plural
  • streine
  • streinele
genitiv-dativ singular
  • streine
  • streinei
plural
  • streine
  • streinelor
vocativ singular
  • strei
  • streino
plural
  • streinelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)