opțiuni
help ajutor

3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

stimare sf [At: NEGULICI / Pl: ~mări / E: stima] (Îdt) Prețuire (pentru cineva sau ceva).

stima1 vt [At: HELIADE, D. C. VII/26 / Pzi: ~mez, (înv) stim / E: it stimare, fr estimer, lat aestimare] 1 A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva) Si: (îvr) stimarisi Vz aprecia, cinsti, considera, onora, prețui, priza2, respecta, socoti. 2 (Îvr) A diviniza (1). 3 (Îvr) A prețui (1).

știmar s [At: CHEST. V, 21/45 / Pl: ? / E: știm + -ar] (Reg) Pășune.

Intrare: stimare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimare
  • stimarea
plural
  • stimări
  • stimările
genitiv-dativ singular
  • stimări
  • stimării
plural
  • stimări
  • stimărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stima
  • stimare
  • stimat
  • stimatu‑
  • stimând
  • stimându‑
 singular plural
  • stimează
  • stimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stimez
 (să)
  • stimez
  • stimam
  • stimai
  • stimasem
a II-a (tu)
  • stimezi
 (să)
  • stimezi
  • stimai
  • stimași
  • stimaseși
a III-a (el, ea)
  • stimează
 (să)
  • stimeze
  • stima
  • stimă
  • stimase
plural I (noi)
  • stimăm
 (să)
  • stimăm
  • stimam
  • stimarăm
  • stimaserăm
  • stimasem
a II-a (voi)
  • stimați
 (să)
  • stimați
  • stimați
  • stimarăți
  • stimaserăți
  • stimaseți
a III-a (ei, ele)
  • stimează
 (să)
  • stimeze
  • stimau
  • stimară
  • stimaseră
Intrare: știmar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știmar
  • știmarul
  • știmaru‑
plural
  • știmare
  • știmarele
genitiv-dativ singular
  • știmar
  • știmarului
plural
  • știmare
  • știmarelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)