statornicit, ~ă a [At: IORGA, S. D. XXII, 34 / V: (înv) stăt~ / Pl: ~iți, ~e / E: statornici] 1 (Înv; d. oameni sau d. populații) Stabilit² (1). 2 Stabilit² (2). 3 Stabilit² (3). 4 (Înv) Trainic². 5 (D. oameni) Care a devenit serios, care s-a cumințit.

statornica v vz statornici

statornici [At: BELDIMAN, SAP. 36^r/16 / V: (înv) ~ica (Pzi: ~icez), (îvr) stăt~ / Pzi: ~icesc / E: statornic] 1 vr A se stabili (1). 2 vt (Asr; c.i. piețe, târguri, drumuri) A instala. 3 vt (Înv; c.i. oameni) A înscăuna. 4 vt (Rar; pan) A înțepeni. 5 vt (Nob; c.i. imagini) A reconstitui (din memorie). 6 vt (Îvr; fig) A baza (1). 7 vt A arăta în mod precis, limpede, categoric și exact Si: a defini (4), a delimita (1), a preciza, (rar) a pune, (înv) a mărgini, a răspica. 8 vt A stabili (3). 9 vt (Înv; c.i. întreprinderi, instituții, organizații statale etc.) A întemeia. 10 vt (Înv; complementul este pacea) A realiza. 11 vt A face (să se mențină) trainic. 12 vt A face să dureze. 13 vt (Pex) A institui. 14 vt (Înv; complementul este sănătatea) A restabili.

stătornici v vz statornici

stătornicit, ~ă a vz statornicită