opțiuni
help ajutor

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

spârc2 [At: POGOR. HENR. 232/19 / V: (reg) ~rci sm / Pl: ~uri sn, ~rci sm / E: ucr шпирка] 1 sn (Mol; Buc) Bucată de slănină. 2 sn (Mol; Buc) Șorici fript. 3 sn (Îrg) Bucățică de carne (de proastă calitate, slabă), de piele sau de pieliță. 4 sn (Reg; șîs ~ul nasului) Cartilajul nasului. 5 sm (Pop; dep) Copilandru (1). 6 sm (Pop; dep; pex) Persoană lipsită de importanță.

spârc1 [At: BARCIANU / Pl: (3-4) ~uri / E: fo] 1 i (Reg) Cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid, de o materie fluidă etc. care iese forțat printr-un orificiu. 2 a (Reg) Murdar. 3 sn (Mun) Țâșnitură dintr-un lichid Si: stropitură, (reg) spârcâitură (3). 4 sn (Rar) Rect.

spârci sm vz spârc2

șpârc sn vz spârc

Intrare: spârc (bucată)
spârc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spârc
  • spârcul
  • spârcu‑
plural
  • spârcuri
  • spârcurile
genitiv-dativ singular
  • spârc
  • spârcului
plural
  • spârcuri
  • spârcurilor
vocativ singular —
plural —
șpârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spârc (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spârc
  • spârcul
  • spârcu‑
plural
  • spârci
  • spârcii
genitiv-dativ singular
  • spârc
  • spârcului
plural
  • spârci
  • spârcilor
vocativ singular
  • spârcule
plural
  • spârcilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spârci
  • spârciul
  • spârciu‑
plural
  • spârci
  • spârcii
genitiv-dativ singular
  • spârci
  • spârciului
plural
  • spârci
  • spârcilor
vocativ singular
  • spârciule
  • spârce
plural
  • spârcilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)