warning
Forma spovedui este o variantă a lui spovedi.

8 definiții pentru spovedi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spovedi [At: PSALT. HUR. 54v/26 / V: (îrg) ~dui, ~vădui, spăvădui (Pzi și: spăvădui), (înv) is~, ispovedui, (reg) ~vidi, ~vdi, ispovădi, ispovidi / Pzi: ~desc / E: sl исповѣдати] 1-3 vtri A destăinui unui duhovnic păcatele săvârșite spre a obține iertarea lor Si: (pop) a (se) mărturisi, (îrg) a se griji, (îvt) a se duhovnici (2), a se spune (48). 4 vt(a) (D. duhovnici) A asculta mărturisirea păcatelor săvârșite de un credincios Si: a mărturisi. 5-6 vtr A face cunoscut cuiva un secret, o problemă personală etc. Si: a (se) confesa (1-2), a destăinui (1), a (se) mărturisi, (liv) a (se) confia (2) Vz declara, divulga, împărtăși, încredința, spune. 7-8 vtr A-și da pe față gândurile sau sentimentele. 9-10 vtr (Înv) A (se) mărturisi.

ispovedui v vz spovedi[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuv. spovedui, care este el însuși trimitere. — LauraGellner
Intrare: spovedi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spovedi
  • spovedire
  • spovedit
  • spoveditu‑
  • spovedind
  • spovedindu‑
singular plural
  • spovedește
  • spovediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spovedesc
(să)
  • spovedesc
  • spovedeam
  • spovedii
  • spovedisem
a II-a (tu)
  • spovedești
(să)
  • spovedești
  • spovedeai
  • spovediși
  • spovediseși
a III-a (el, ea)
  • spovedește
(să)
  • spovedească
  • spovedea
  • spovedi
  • spovedise
plural I (noi)
  • spovedim
(să)
  • spovedim
  • spovedeam
  • spovedirăm
  • spovediserăm
  • spovedisem
a II-a (voi)
  • spovediți
(să)
  • spovediți
  • spovedeați
  • spovedirăți
  • spovediserăți
  • spovediseți
a III-a (ei, ele)
  • spovedesc
(să)
  • spovedească
  • spovedeau
  • spovedi
  • spovediseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispovedi
  • ispovedire
  • ispovedit
  • ispoveditu‑
  • ispovedind
  • ispovedindu‑
singular plural
  • ispovedește
  • ispovediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispovedesc
(să)
  • ispovedesc
  • ispovedeam
  • ispovedii
  • ispovedisem
a II-a (tu)
  • ispovedești
(să)
  • ispovedești
  • ispovedeai
  • ispovediși
  • ispovediseși
a III-a (el, ea)
  • ispovedește
(să)
  • ispovedească
  • ispovedea
  • ispovedi
  • ispovedise
plural I (noi)
  • ispovedim
(să)
  • ispovedim
  • ispovedeam
  • ispovedirăm
  • ispovediserăm
  • ispovedisem
a II-a (voi)
  • ispovediți
(să)
  • ispovediți
  • ispovedeați
  • ispovedirăți
  • ispovediserăți
  • ispovediseți
a III-a (ei, ele)
  • ispovedesc
(să)
  • ispovedească
  • ispovedeau
  • ispovedi
  • ispovediseră
spovidi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spovdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spovădi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spăvădui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispovedui
  • ispoveduire
  • ispoveduit
  • ispoveduitu‑
  • ispoveduind
  • ispoveduindu‑
singular plural
  • ispoveduiește
  • ispoveduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispoveduiesc
(să)
  • ispoveduiesc
  • ispoveduiam
  • ispoveduii
  • ispoveduisem
a II-a (tu)
  • ispoveduiești
(să)
  • ispoveduiești
  • ispoveduiai
  • ispoveduiși
  • ispoveduiseși
a III-a (el, ea)
  • ispoveduiește
(să)
  • ispoveduiască
  • ispoveduia
  • ispovedui
  • ispoveduise
plural I (noi)
  • ispoveduim
(să)
  • ispoveduim
  • ispoveduiam
  • ispoveduirăm
  • ispoveduiserăm
  • ispoveduisem
a II-a (voi)
  • ispoveduiți
(să)
  • ispoveduiți
  • ispoveduiați
  • ispoveduirăți
  • ispoveduiserăți
  • ispoveduiseți
a III-a (ei, ele)
  • ispoveduiesc
(să)
  • ispoveduiască
  • ispoveduiau
  • ispovedui
  • ispoveduiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spovedui
  • spoveduire
  • spoveduit
  • spoveduitu‑
  • spoveduind
  • spoveduindu‑
singular plural
  • spoveduiește
  • spoveduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spoveduiesc
(să)
  • spoveduiesc
  • spoveduiam
  • spoveduii
  • spoveduisem
a II-a (tu)
  • spoveduiești
(să)
  • spoveduiești
  • spoveduiai
  • spoveduiși
  • spoveduiseși
a III-a (el, ea)
  • spoveduiește
(să)
  • spoveduiască
  • spoveduia
  • spovedui
  • spoveduise
plural I (noi)
  • spoveduim
(să)
  • spoveduim
  • spoveduiam
  • spoveduirăm
  • spoveduiserăm
  • spoveduisem
a II-a (voi)
  • spoveduiți
(să)
  • spoveduiți
  • spoveduiați
  • spoveduirăți
  • spoveduiserăți
  • spoveduiseți
a III-a (ei, ele)
  • spoveduiesc
(să)
  • spoveduiască
  • spoveduiau
  • spovedui
  • spoveduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)