sotnic, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 151 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs сотник] 1 sm Comandant al unei sotnii. 2 sm (Reg; îe) A fi ~ A fi fără grijă. 3 sm (Reg; îae) A corespunde (1). 4 sm (Reg; îae) A sosi la timp. 5 smf (Mol) Paznic². 6 sm (Mol; îe) A rămâne ~ A sta nemișcat. 7 sm (Mol; îe) A sta ~ (lângă cineva sau pe capul ori la ușa cuiva) A insista pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze. 8 sm (Mol; îae) A se ține de capul cuiva. 9 sm (Mol) Pețitor.