2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

solvatare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: fr solvatation] Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent1 (2) și care constă în stabilirea unor legături de natură electrostatică între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului.

solvata vi [At: DEX / Pzi: ~tez / E: drr solvatare] A produce o salvatare.

Intrare: solvatare
solvatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solvatare
  • solvatarea
plural
  • solvatări
  • solvatările
genitiv-dativ singular
  • solvatări
  • solvatării
plural
  • solvatări
  • solvatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: solvata
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solvata
  • solvatare
  • solvatat
  • solvatatu‑
  • solvatând
  • solvatându‑
singular plural
  • solvatea
  • solvatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solvatez
(să)
  • solvatez
  • solvatam
  • solvatai
  • solvatasem
a II-a (tu)
  • solvatezi
(să)
  • solvatezi
  • solvatai
  • solvatași
  • solvataseși
a III-a (el, ea)
  • solvatea
(să)
  • solvateze
  • solvata
  • solvată
  • solvatase
plural I (noi)
  • solvatăm
(să)
  • solvatăm
  • solvatam
  • solvatarăm
  • solvataserăm
  • solvatasem
a II-a (voi)
  • solvatați
(să)
  • solvatați
  • solvatați
  • solvatarăți
  • solvataserăți
  • solvataseți
a III-a (ei, ele)
  • solvatea
(să)
  • solvateze
  • solvatau
  • solvata
  • solvataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)