O definiție pentru singurit
Explicative DEX
singurit, ~ă [At: VĂCĂRESCUL, GR. 20/2 / Pl: ~iți, ~e / E: singur + -it] 1 a (Înv; d. lucruri, locuri, arbori etc.) Singuratic (4). 2-3 sn, a (Șîs nume~) Singular (1-2).
Intrare: singurit
singurit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)