2 intrări
2 definiții
Explicative DEX
sincronizat, ~ă a [At: IST. LIT. ROM. II, 14 / Pl: ~ați, ~e / E: sincroniza] 1 (D. două sau mai multe fapte, fenomene, evenimente, acțiuni etc.) Adus în stare de sincronie (1) Si: corelat2 (2), coordonat (2). 2 (D. sisteme fizice sau tehnice și d. comenzile legate de acestea) Care a fost supus sincronizării (2). 3 (D. filme cinematografice) Care are banda de imagine în concordanță cu banda de sunet corespunzătoare.
sincroniza vt [At: V. ROM. februarie 1954 / Pzi: ~zez / E: fr synchroniser] 1 A face ca două sau mai multe fapte, evenimente, acțiuni etc. să se petreacă în același timp. 2 (Spc) A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în starea de a funcționa în paralel cu un generator sincron sau cu o rețea electrică de curent alternativ. 3 (Spc) A realiza concordanța dintre imagine și sunet într-un film. 4 (Spc) A efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|