securea sf [At: DLR ms / Pl: ~ele / E: secure + -ea] 1-2 (Îrg; șhp) Securice (1-2).

săcură sf vz secure¹

săcure sf vz secure¹

săcurea^[1] sf vz securea

secure¹ sf [At: PSALT. HUR. 64^r/6 / V: (pop) săc~, (reg) săcură / Pl: ~ri și (rar) ~ / E: ml securis] 1 Unealtă compusă dintr-un corp de oțel cu tăiș și un ochi în care se fixează o coadă scurtă de lemn, folosită la doborârea copacilor, la despicatul sau prelucrarea lemnelor, la cioplit etc. și (în trecut) ca armă de luptă și de execuție (prin decapitare). 2 (Pex) Topor (1). 3 (Reg; d. oameni; îe) A fi cioplit numai cu ~a A fi necioplit. 4 (Reg; îlav) Cât oi arunca cu ~a Foarte aproape. 5 (Îrg; îe) A da cu ~a în Dumnezeu A fi temerar. 6 (Pex) Lovitură dată cu o secure¹ (1). 7 (Reg; pan) Instrumente asemănătoare, ca formă sau ca funcție, cu securea¹ (1). 8 (Reg) Unealtă de spart gheața. 9 (Reg) Cuțit folosit de dogar pentru la făcutul cercurilor Si: (reg) balat. 10 (Reg) Săpăligă (1) ascuțită.