O definiție pentru scursătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scursătură sf [At: I. IONESCU, ap. CADE / Pl: ~ri / E: scurs2 + -ătură] (Îvr) Apă (stătută) de ploaie sau reziduală adunată într-o adâncitură.
Intrare: scursătură
scursătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||