O definiție pentru scundicel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scundicel, ~ea a [At: CORESI, EV. 452 / Pl: ~ei, ~e / E: scund + -icel] 1-2 (Îrg; șhp) Scunduț (1-2).
Intrare: scundicel
scundicel adjectiv
adjectiv (A70) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)