O definiție pentru scoculeț
Explicative DEX
scoculeț sn [At: PĂCALĂ, M. R. 466 / Pl: ~e / E: scoc + -uleț] 1-42 (Șhp) Scoc (1-5, 7-22) (mic) Si: scocuț (1-42). 43 (Hip) Scoc (6). 44 (Reg) Teică1 (1).
Intrare: scoculeț
scoculeț substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)