O definiție pentru schingi
Explicative DEX
schingi1 sn [At: POGOR, HENR. 78/20 / Pl: ~uri / E: tc ișkence] 1 (Înv; mpl) Schingiuire (1). 2 (Îvr; pex; ccr) Unealtă de tortură.
Intrare: schingi
schingi substantiv neutru
| substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)