2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

satira vt [At: NEGULICI / Pzi: ~rez / E: satiră] 1-2 (Înv) A satiriza (1-2). 3 A ironiza.

satiră sf [At: I.C. POEZII, 2 / V: (înv) ~teră / A și: sati / Pl: ~re / E: ngr σατύρα, lat satira, fr satire] 1 Scriere în versuri sau în proză, operă cinematografică etc. în care sunt aspru criticate și ridiculizate, de obicei cu intenții moralizatoare, viciile oamenilor sau diverse aspecte negative ale societății. 2 (Prc) Conținut al unei satire (1). 3 (Pex) Satirizare (2). 4 Categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva, scoțând pe primul plan aspectele negative. 5 Specie literară reprezentată de satiră (1). 6 Piesă de teatru, la grecii antici și la romani, în care se criticau moravurile și ale cărei personaje principale reprezentau niște satiri (1).

satiriza vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr satiriser] 1 A critica în mod aspru sau a ridiculiza printr-o satiră (1). 2 A prezenta în mod satiric2 (1) Si: (înv) a satira (2), a satirisi (2).

Intrare: satiră
  • pronunție: satiră, satiră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sati
  • satira
plural
  • satire
  • satirele
genitiv-dativ singular
  • satire
  • satirei
plural
  • satire
  • satirelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sateră
  • satera
plural
  • satere
  • saterele
genitiv-dativ singular
  • satere
  • saterei
plural
  • satere
  • saterelor
vocativ singular
plural
Intrare: satiriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • satiriza
  • satirizare
  • satirizat
  • satirizatu‑
  • satirizând
  • satirizându‑
singular plural
  • satirizea
  • satirizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • satirizez
(să)
  • satirizez
  • satirizam
  • satirizai
  • satirizasem
a II-a (tu)
  • satirizezi
(să)
  • satirizezi
  • satirizai
  • satirizași
  • satirizaseși
a III-a (el, ea)
  • satirizea
(să)
  • satirizeze
  • satiriza
  • satiriză
  • satirizase
plural I (noi)
  • satirizăm
(să)
  • satirizăm
  • satirizam
  • satirizarăm
  • satirizaserăm
  • satirizasem
a II-a (voi)
  • satirizați
(să)
  • satirizați
  • satirizați
  • satirizarăți
  • satirizaserăți
  • satirizaseți
a III-a (ei, ele)
  • satirizea
(să)
  • satirizeze
  • satirizau
  • satiriza
  • satirizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • satira
  • satirare
  • satirat
  • satiratu‑
  • satirând
  • satirându‑
singular plural
  • satirea
  • satirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • satirez
(să)
  • satirez
  • satiram
  • satirai
  • satirasem
a II-a (tu)
  • satirezi
(să)
  • satirezi
  • satirai
  • satirași
  • satiraseși
a III-a (el, ea)
  • satirea
(să)
  • satireze
  • satira
  • satiră
  • satirase
plural I (noi)
  • satirăm
(să)
  • satirăm
  • satiram
  • satirarăm
  • satiraserăm
  • satirasem
a II-a (voi)
  • satirați
(să)
  • satirați
  • satirați
  • satirarăți
  • satiraserăți
  • satiraseți
a III-a (ei, ele)
  • satirea
(să)
  • satireze
  • satirau
  • satira
  • satiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)