țapină sf [At: VICIU, GL / V: țapin (A și: țapin / Pl: țapinuri sn, (reg) țabi~, țăp~ sf, țăpin, țâpin sn, țip~, țubin sn, sap~, sapin (Pl și: săpinuri), săpin^[1] (Pl: săpinuri), sabin^[2] sn, salpi~ sf / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: ger dal Zappin, sv capin] 1 Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată la capătul unei cozi de lemn și întrebuințată la manevrarea buștenilor Si: (reg) ciocancă, ciocoroi, clasibocru. 2 (Prc) Partea metalică a țapinei (1). 3 (Trs; ii țapin, țâpin) Cârlig mare de fier. 4 (Reg) Pârghie. 5 (Reg) Rangă¹. 6 (Reg; îf țapin) Unealtă cu care se sparge gheața la moară.

salpină sf vz țapină

sapin sn vz țapină

sapină sf vz țapină

țabină sf vz țapină

țapin sn vz țapină

țăpin sn vz țapină

țăpină sf vz țapină

țâpin sn vz țapină

țipină sf vz țapină

țubin sn vz țapină