sapin sn vz țapină

salpină sf vz țapină

sapină sf vz țapină

țabină sf vz țapină

țapin sn vz țapină

țapină sf [At: VICIU, GL / V: țapin (A și: țapin / Pl: țapinuri sn, (reg) țabi~, țăp~ sf, țăpin, țâpin sn, țip~, țubin sn, sap~, sapin (Pl și: săpinuri), săpin (Pl: săpinuri), sabin sn, salpi~ sf / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: ger dal Zappin, sv capin] 1 Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată la capătul unei cozi de lemn și întrebuințată la manevrarea buștenilor Si: (reg) ciocancă, ciocoroi, clasibocru. 2 (Prc) Partea metalică a țapinei (1). 3 (Trs; ii țapin, țâpin) Cârlig mare de fier. 4 (Reg) Pârghie. 5 (Reg) Rangă¹. 6 (Reg; îf țapin) Unealtă cu care se sparge gheața la moară.

țăpin sn vz țapină

țăpină sf vz țapină

țâpin sn vz țapină

țipină sf vz țapină

țubin sn vz țapină