2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

răsputere sf [At: EMINESCU, O. I, 94 / Pl: ~ri / E: răs- + putere] (Îla) Din ~ri (sau, rar, din ~, din toată ~ea, din toate ~rile) Din toate puterile.

răsputea vi [At: SBIERA, P. 28 / Pzi: răspot / E: răs + putea] (Pop; îe) Cât răspoate (cineva) Din toate puterile.

Intrare: răsputere
răsputere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsputere
  • răsputerea
plural
  • răsputeri
  • răsputerile
genitiv-dativ singular
  • răsputeri
  • răsputerii
plural
  • răsputeri
  • răsputerilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsputea
verb (V511)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsputea
  • răsputere
  • răsputut
  • răspututu‑
  • răsputând
  • răsputându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răspot
  • răspoci
(să)
  • răspot
  • răspoci
  • răsputeam
  • răsputui
  • răsputusem
a II-a (tu)
  • răspoți
(să)
  • răspoți
  • răsputeai
  • răsputuși
  • răsputuseși
a III-a (el, ea)
  • răspoate
(să)
  • răspoa
  • răsputea
  • răsputu
  • răsputuse
plural I (noi)
  • răsputem
(să)
  • răsputem
  • răsputeam
  • răsputurăm
  • răsputuserăm
  • răsputusem
a II-a (voi)
  • răsputeți
(să)
  • răsputeți
  • răsputeați
  • răsputurăți
  • răsputuserăți
  • răsputuseți
a III-a (ei, ele)
  • răspot
(să)
  • răspoa
  • răsputeau
  • răsputu
  • răsputuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)