2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rubricare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 150 / Pl: ~cări / E: rubrica] (Rar) Aranjare pe rubrici Si: aranjare (1), clasificare (1), rânduire.

rubrica vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~chez / E: fr rubriquer] (Rar) A împărți în rubrici Si: a aranja (1), a clasifica (1), a rândui.

Intrare: rubricare
rubricare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubricare
  • rubricarea
plural
  • rubricări
  • rubricările
genitiv-dativ singular
  • rubricări
  • rubricării
plural
  • rubricări
  • rubricărilor
vocativ singular
plural
Intrare: rubrica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rubrica
  • rubricare
  • rubricat
  • rubricatu‑
  • rubricând
  • rubricându‑
singular plural
  • rubrichea
  • rubricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rubrichez
(să)
  • rubrichez
  • rubricam
  • rubricai
  • rubricasem
a II-a (tu)
  • rubrichezi
(să)
  • rubrichezi
  • rubricai
  • rubricași
  • rubricaseși
a III-a (el, ea)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubrica
  • rubrică
  • rubricase
plural I (noi)
  • rubricăm
(să)
  • rubricăm
  • rubricam
  • rubricarăm
  • rubricaserăm
  • rubricasem
a II-a (voi)
  • rubricați
(să)
  • rubricați
  • rubricați
  • rubricarăți
  • rubricaserăți
  • rubricaseți
a III-a (ei, ele)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubricau
  • rubrica
  • rubricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)