roua [At: MUREȘANU, P. 7/1 / Pzi: rouează / E: rouă] 1 vi A roura (1). 2-3 vtr A (se) uda cu rouă (1). 4 vi A cădea puțină ploaie 5 vii A ploua mărunt Si: a burnița, (rar) a bura¹, (reg) a burlița, (îvp) a roura (7).

rauă sf vz rouă

roauă sf vz rouă

roo sf vz rouă

roor s vz rouă

rouă sf [At: PSALT. HUR. 114 2/23 / V: (îrg) roauă, (reg) rauă sf, roor sn, (înv) ruore ssp / Pl: (înv) ~ / E: ml ros, roris] 1 Picături de apă formate în timpul nopților senine de primăvară, vară și toamnă prin condensarea vaporilor din atmosferă și care se depun pe pământ și pe obiectele aflate în aer liber. 2 (Îs) ~ dulce Nectarul florilor. 3 (Îs) înghețată Promoroacă. 4 (Îlav) Pe ~ (nescuturată) De dimineață. 5 (Reg; îe) Domn de ~ Om cu pretenții. 6 (Reg; și determinat prin „de ploaie”) Ploaie măruntă și de scurtă durată Si: bură² (1). 7 (Bot; șîc ~ua-cerului) ~ua- soarelui Mică plantă erbacee, insectivoră, din familia framineelor, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe, cu peri secretori Si: rocă² (Drosera rotundifolia). 8 (Bot; îae) Mană-de-apă (Glyceria aquatica).

ruore ssp vz rouă