restit, ~ă a vz răstit¹

răspi v vz răsti¹

răsti¹ vr [At: CORESI, EV. 411 / V: (reg) ~spi, res~, ros~ / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 A vorbi tare și aspru, pe un ton amenințător Si: a se răboli, a se răboțoi, (reg) a se răcămăți (1), a se răgădui¹ (5), (îrg) a se răpști (2), a se răscocora (1), a se războti, a se rocoboi, a răcni (2), a se stropși. 2 (Pex) A face un gest de amenințare.

răstit¹ sn [At: CORESI, EV. 244 / V: ~ă sf / Pl: ? / E: răsti¹] 1 (Îrg; îlav) Cu ~(ul) (sau cu rostita) În mod aspru. 2 (Îae) Cu mânie.

răstit², ~ă [At: MUȘTE, LET. III, 36/22 / V: (îrg) res~ / Pl: ~iți, ~e / E: răsti¹] 1-2 a, av (D. modul de a vorbi, d. ton, glas, vorbe) Aspru și amenințător. 3-4 a, av (D. modul de a vorbi, d. ton, glas, vorbe) Nervos și repezit. 5 a (Pex; d. gesturi, atitudini) Lipsit de prietenie Si: ostil.

resti v vz răsti¹

rosti² v vz răsti¹