2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

refuzat, ~ă a [At: CĂLINESCU, S. 44 / Pl: ~ați, ~e / E: refuza] Respins.

refuza [At: CR (1831), 551/32 / S și: ~usa / Pzi: refuz / E: fr refuser] 1 vt(a) A nu accepta ceva ce ți se oferă. 2 vt A nu acorda ceva ce ți se cere. 3 vt A nu consimți la ceva. 4 vt (Ccd) A se priva de ceva. 5 vr A scăpa de ceva. 6 vr A se eschiva (3).

Intrare: refuzat
refuzat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refuzat
  • refuzatul
  • refuzatu‑
  • refuza
  • refuzata
plural
  • refuzați
  • refuzații
  • refuzate
  • refuzatele
genitiv-dativ singular
  • refuzat
  • refuzatului
  • refuzate
  • refuzatei
plural
  • refuzați
  • refuzaților
  • refuzate
  • refuzatelor
vocativ singular
plural
Intrare: refuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refuza
  • refuzare
  • refuzat
  • refuzatu‑
  • refuzând
  • refuzându‑
singular plural
  • refu
  • refuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refuz
(să)
  • refuz
  • refuzam
  • refuzai
  • refuzasem
a II-a (tu)
  • refuzi
(să)
  • refuzi
  • refuzai
  • refuzași
  • refuzaseși
a III-a (el, ea)
  • refu
(să)
  • refuze
  • refuza
  • refuză
  • refuzase
plural I (noi)
  • refuzăm
(să)
  • refuzăm
  • refuzam
  • refuzarăm
  • refuzaserăm
  • refuzasem
a II-a (voi)
  • refuzați
(să)
  • refuzați
  • refuzați
  • refuzarăți
  • refuzaserăți
  • refuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • refu
(să)
  • refuze
  • refuzau
  • refuza
  • refuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „refuzat” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50