O definiție pentru părăsiciune
Explicative DEX
părăsiciune[1] sf [At: VARLAAM, C. 13 / Pl: ~ni / E: părăsi + -ciune] (Îvr) 1-3 Părăsire (1-3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-13 Părăsire (10-17). 14-17 (Îljv) Cu ~ În părăsire (6-9). corectat(ă)
- În original, incorect accentuat: părăsiciune — LauraGellner
Intrare: părăsiciune
părăsiciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||