2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

puțului [At: COMAN, GL. / V: (reg) ~li, ~urlui, ~urui, puțoli / Pzi: ~esc / E: mg pucol] 1 vt (Trs; c. i. încălțăminte) A lustrui. 2 vt (Trs) A țesăla. 3 vr (Trs; Mol) A se găti.

puț1 i [At: CV 1950, nr. 11-12, 40 / E: ger putz] (Buc) Strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.

puț2 sn [At: CORESI, EV. 151 / V: (îvr) poț / Pl: ~uri / E: ml puteus] 1 Fântână. 2 (Îs) ~ colector Cavitate în care se adună apele captate prin drumuri, drintr-un strat de apă freatică. 3 (Rar; îs) ~ artezian Fântână arteziană. 4 (Îs) ~ absorbant Groapă făcută până la un strat de pământ permeabil, prin care se introduc în sol, în cantități mici, apele uzate din canale, după o curățire prealabilă de corpurile în suspensie pe care le conțin. 5 (Îe) A căra apă la ~ A întreprinde acțiuni zadarnice. 6 (Pfm; îe) A cădea (sau a sări) din lac în ~ A da de un rău mai mare, fugind de alt rău. 7-8 (Rar; îe; îlav) (A se simți) ca câinele în ~ (A se simți) prost. 9 (Rar; îe) A cădea ca pisica în ~ A ajunge într-un loc sau într-o situație care nu ți se potrivește sau în care nu te-ai fi așteptat să ajungi. 10 (Reg; îs) ~ părăsit Persoană care consumă băuturi alcoolice fără să se îmbete. 11 (Reg) Joc de copii care constă din construirea, din coceni de porumb suprapuși, a unui puț2 (1). 12 Gaură cilindrică forată în scoarța pământului pentru exploatarea unui zăcământ de petrol. 13 (Pex) Sondă. 14 Spărtură în mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală, făcută pentru extracție, aeraj sau pătrunderea personalului în mină. 15 (Pan) Locaș al unei nave în care se depozitează lanțurile ancorelor. 16 (Mun; Dob) Groapă în pământ pentru păstrarea cerealelor. 17 (Reg) Zgomot care se face la golirea lichidului din ulcior. 18 (Ast; reg; art) Pegas.

puțoli v vz puțului

puțuli v vz puțului

puțurlui v vz puțului

puțurui v vz puțului

Intrare: puțului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puțului
  • puțuluire
  • puțuluit
  • puțuluitu‑
  • puțuluind
  • puțuluindu‑
singular plural
  • puțuluiește
  • puțuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puțuluiesc
(să)
  • puțuluiesc
  • puțuluiam
  • puțuluii
  • puțuluisem
a II-a (tu)
  • puțuluiești
(să)
  • puțuluiești
  • puțuluiai
  • puțuluiși
  • puțuluiseși
a III-a (el, ea)
  • puțuluiește
(să)
  • puțuluiască
  • puțuluia
  • puțului
  • puțuluise
plural I (noi)
  • puțuluim
(să)
  • puțuluim
  • puțuluiam
  • puțuluirăm
  • puțuluiserăm
  • puțuluisem
a II-a (voi)
  • puțuluiți
(să)
  • puțuluiți
  • puțuluiați
  • puțuluirăți
  • puțuluiserăți
  • puțuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • puțuluiesc
(să)
  • puțuluiască
  • puțuluiau
  • puțului
  • puțuluiseră
puțoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puțuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puțurlui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puțurui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: puț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puț
  • puțul
  • puțu‑
plural
  • puțuri
  • puțurile
genitiv-dativ singular
  • puț
  • puțului
plural
  • puțuri
  • puțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poț
  • poțul
plural
  • poțuri
  • poțurile
genitiv-dativ singular
  • poț
  • poțului
plural
  • poțuri
  • poțurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „puțului” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2