O definiție pentru prăguș
Explicative DEX
prăguș sn [At: ȘEZ. XIII, 53 / Pl: ~e, ~uri / E: prag + -uș] (Reg) 1-2 (Șhp) Prăgușor (1-2). 3-4 (Șhp) Bucată (mică) de lemn în formă de prag, fixată la nivelul solului. 5 Mică ridicătură de teren care împiedică trecerea. 6 Prispă.
Intrare: prăguș
prăguș substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
click pe imagini pentru detalii