dexonline

4 definiții pentru proba

Explicative DEX

provi v vz proba

proba vt [At: LB / V: (reg) pruba, (cscj) ~bi, ~vi / Pzi: ~bez, (înv) prob / E: lat probare] 1 A supune la o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor etc. Si: a încerca, a verifica, (îrg) a probălui (3), (reg) a prabali, (îvr) a probăi, a probui (1). 2 (Îrg; c. i. metode, șiretlicuri etc.; îf probi) A încerca ceva pentru a atinge un anumit scop. 3 (Trs) A repeta pentru a învăța pe dinafară. 4 A arăta cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: a dovedi, a demonstra, (îrg) a probălui (5), (îrg) a prubui (2).

probi v vz proba

pruba v vz proba

Intrare: proba

proba verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) proba	probare	probat probatu‑	probând probându‑	singular	plural
		(a) proba	probare	probat probatu‑	probând probându‑	probează	probați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probez	(să) probez	probam	probai	probasem
	a II-a (tu)	probezi	(să) probezi	probai	probași	probaseși
	a III-a (el, ea)	probează	(să) probeze	proba	probă	probase
plural	I (noi)	probăm	(să) probăm	probam	probarăm	probaserăm probasem
	a II-a (voi)	probați	(să) probați	probați	probarăți	probaserăți probaseți
	a III-a (ei, ele)	probează	(să) probeze	probau	probară	probaseră

probi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probi	probire	probit probitu‑	probind probindu‑	singular	plural
		(a) probi	probire	probit probitu‑	probind probindu‑	probește	probiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probesc	(să) probesc	probeam	probii	probisem
	a II-a (tu)	probești	(să) probești	probeai	probiși	probiseși
	a III-a (el, ea)	probește	(să) probească	probea	probi	probise
plural	I (noi)	probim	(să) probim	probeam	probirăm	probiserăm probisem
	a II-a (voi)	probiți	(să) probiți	probeați	probirăți	probiserăți probiseți
	a III-a (ei, ele)	probesc	(să) probească	probeau	probiră	probiseră

provi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) provi	provire	provit provitu‑	provind provindu‑	singular	plural
		(a) provi	provire	provit provitu‑	provind provindu‑	provește	proviți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	provesc	(să) provesc	proveam	provii	provisem
	a II-a (tu)	provești	(să) provești	proveai	proviși	proviseși
	a III-a (el, ea)	provește	(să) provească	provea	provi	provise
plural	I (noi)	provim	(să) provim	proveam	provirăm	proviserăm provisem
	a II-a (voi)	proviți	(să) proviți	proveați	provirăți	proviserăți proviseți
	a III-a (ei, ele)	provesc	(să) provească	proveau	proviră	proviseră

pruba verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pruba	prubare	prubat prubatu‑	prubând prubându‑	singular	plural
		(a) pruba	prubare	prubat prubatu‑	prubând prubându‑	prubează	prubați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prubez	(să) prubez	prubam	prubai	prubasem
	a II-a (tu)	prubezi	(să) prubezi	prubai	prubași	prubaseși
	a III-a (el, ea)	prubează	(să) prubeze	pruba	prubă	prubase
plural	I (noi)	prubăm	(să) prubăm	prubam	prubarăm	prubaserăm prubasem
	a II-a (voi)	prubați	(să) prubați	prubați	prubarăți	prubaserăți prubaseți
	a III-a (ei, ele)	prubează	(să) prubeze	prubau	prubară	prubaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)