dexonline

protodiacon sm [At: LM / P: ~di-a~ / Pl: ~i / E: ngr πρωτοδιάκονος] (Înv) Arhidiacon (2).

Intrare: protodiacon

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	protodiacon	protodiaconul protodiaconu‑
nominativ-acuzativ	plural	protodiaconi	protodiaconii
genitiv-dativ	singular	protodiacon	protodiaconului
genitiv-dativ	plural	protodiaconi	protodiaconilor
vocativ	singular	protodiaconule protodiacone
vocativ	plural	protodiaconilor

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)