dexonline

2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

proslăvit¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25^r/24 / Pl: ? / E: proslăvi] 1-4 (Îvr) Proslăvire (1-4).

proslăvit², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 11^v/14 / Pl: ~iți, ~e / E: proslăvi] 1 Vrednic de întreaga slavă Si: (îvr) pohvălit, (înv) preacântat, prealuminat, (reg) prealuminos, preaseninat, preaslăvit. 2 (Fig; îvr) Transfigurat.

prăslăgi v vz proslăvi

preslăvi v vz proslăvi

proslăvi [At: PSALT. HUR. 73^r/20 / V: (reg) prăslăgi, (înv) pres~ / Pzi: ~vesc / E: slv прославити] 1-2 vtr A aduce întreaga laudă, cinste, slavă Si: (înv) a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, (îvr) a prearădica, (asr) a (se) preaslăvi, a (se) slăvi. 3 vtf (Îvr) A face să aibă calități deosebite. 4 vrp (Înv; d. evenimente sau personalități religioase) A se celebra (1). 5 vt (Îvr) A binecuvânta (2). 6 vt (Înv) A milui. 7 vt (Înv) A dota cu calități morale, fizice deosebite. 8 vr (Îrg) A se simți mulțumit. 9 vr (Îrg) A se odihni în voie. 10 vr (Îrg) A se lăfăi. 11 vr (Înv) A o duce bine. 12 vr (Înv) A muri¹. 13 vi (Reg) A-și petrece viața. 14 vi (Reg) A se ocupa. 15 vi (Buc) A umbla de la stână la stână.

Intrare: proslăvit

proslăvit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	proslăvit	proslăvitul proslăvitu‑	proslăvită	proslăvita
nominativ-acuzativ	plural	proslăviți	proslăviții	proslăvite	proslăvitele
genitiv-dativ	singular	proslăvit	proslăvitului	proslăvite	proslăvitei
genitiv-dativ	plural	proslăviți	proslăviților	proslăvite	proslăvitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: proslăvi

proslăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) proslăvi	proslăvire	proslăvit proslăvitu‑	proslăvind proslăvindu‑	singular	plural
		(a) proslăvi	proslăvire	proslăvit proslăvitu‑	proslăvind proslăvindu‑	proslăvește	proslăviți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	proslăvesc	(să) proslăvesc	proslăveam	proslăvii	proslăvisem
	a II-a (tu)	proslăvești	(să) proslăvești	proslăveai	proslăviși	proslăviseși
	a III-a (el, ea)	proslăvește	(să) proslăvească	proslăvea	proslăvi	proslăvise
plural	I (noi)	proslăvim	(să) proslăvim	proslăveam	proslăvirăm	proslăviserăm proslăvisem
	a II-a (voi)	proslăviți	(să) proslăviți	proslăveați	proslăvirăți	proslăviserăți proslăviseți
	a III-a (ei, ele)	proslăvesc	(să) proslăvească	proslăveau	proslăviră	proslăviseră

prăslăgi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

preslăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preslăvi	preslăvire	preslăvit preslăvitu‑	preslăvind preslăvindu‑	singular	plural
		(a) preslăvi	preslăvire	preslăvit preslăvitu‑	preslăvind preslăvindu‑	preslăvește	preslăviți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	preslăvesc	(să) preslăvesc	preslăveam	preslăvii	preslăvisem
	a II-a (tu)	preslăvești	(să) preslăvești	preslăveai	preslăviși	preslăviseși
	a III-a (el, ea)	preslăvește	(să) preslăvească	preslăvea	preslăvi	preslăvise
plural	I (noi)	preslăvim	(să) preslăvim	preslăveam	preslăvirăm	preslăviserăm preslăvisem
	a II-a (voi)	preslăviți	(să) preslăviți	preslăveați	preslăvirăți	preslăviserăți preslăviseți
	a III-a (ei, ele)	preslăvesc	(să) preslăvească	preslăveau	preslăviră	preslăviseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)