O definiție pentru proptitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
proptitor, ~oare [At: BĂLCESCU, M. V. 307 / Pl: ~i, ~oare / E: propti + -tor] 1 a (Rar) Care proptește (1). 2 sf (Reg; spc) Bârnă care se pune deasupra ușorilor ferestrei și ai ușii pentru a întări peretele.
Intrare: proptitor
proptitor adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)