4 definiții pentru prolegomene
Explicative DEX
prolegomene sfp [At: CANTEMIR, HR. 57 / V: (înv) prolegomen sn, ~na[1], ~menă / E: ngr προλεγόμενα, fr prolégomènes] 1 Parte introductivă, explicativă, care precedă expunerea propriu-zisă, într-o operă științifică. 2 Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. corectat(ă)
- În original, incorect accentuat: ~na — LauraGellner
prelegomenă sf vz prolegomene corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prolegomen sn vz prolegomene
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prolegomena sf vz prolegomene
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: prolegomene
prolegomene substantiv feminin plural
| substantiv feminin (F168) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prelegomenă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prolegomenă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prolegomen substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prolegomena substantiv feminin
| substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||