O definiție pentru proditor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
proditor, ~oare smf, a [At: PRAVILA (1788), 27/23 / Pl: ~i, ~oare / E: lat proditor] 1-2 (Înv) Trădător (al patriei sau) al unei cauze.
Intrare: proditor
proditor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)