2 definiții pentru primordiu
Explicative DEX
primordiu sn [At: SEVERIN, S. 114 / Pl: ? / E: lat primordium] (Ltî) Început.
primordie sf [At: LTR2 / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: lat primordia] (Șîs ~ foliară) Frunză în prima fază a formării din celulele situate la periferia conului de creștere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: primordiu
primordiu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
primordie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)