2 definiții pentru prepuitor
Explicative DEX
prepuitor, ~oare [At: (a. 1675) BUL. COM. IST. II, 220 / V: (îvr) ~unător a / P: ~pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: prepune + -ător] 1 a (Înv; d. oameni) Suspicios. 2 sm (Înv) Denunțător. 3 a (Îvr; d. scrisori, acte etc.) Care dovedește vinovăția cuiva.
prepunător, ~oare a vz prepuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: prepuitor
prepuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
prepunător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)