dexonline

prepuielnic, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 110/14 / P: ~pu-iel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: prepune + -elnic] (Îrg; d. oameni) Bănuitor.

Intrare: prepuielnic

prepuielnic adjectiv

adjectiv (A10)		masculin		feminin
adjectiv (A10)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prepuielnic	prepuielnicul prepuielnicu‑	prepuielnică	prepuielnica
nominativ-acuzativ	plural	prepuielnici	prepuielnicii	prepuielnice	prepuielnicele
genitiv-dativ	singular	prepuielnic	prepuielnicului	prepuielnice	prepuielnicei
genitiv-dativ	plural	prepuielnici	prepuielnicilor	prepuielnice	prepuielnicelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)