O definiție pentru prelucuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prelucuță sf [At: (a. 1755) ȘTEFANELLI, D. C. 57 / Pl: ~țe / E: prelucă + -uță] 1-10 (Îrg; șhp) Prelucă (1-5) (de dimensiuni reduse).
Intrare: prelucuță
prelucuță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||