3 definiții pentru prejmet

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prejmet sn [At: AR (1829), 592/35 / V: ~măt, (reg) prijmut / A și: prejmet / Pl: ~e, ~uri / E: preajmă + -et] 1 (Înv; udp „în”) Împrejurime. 2 (Îlpp) În ~tul (cuiva) În onoarea cuiva.

Intrare: prejmet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prejmet
  • prejmetul
  • prejmetu‑
plural
  • prejmete
  • prejmetele
genitiv-dativ singular
  • prejmet
  • prejmetului
plural
  • prejmete
  • prejmetelor
vocativ singular
plural
prejmăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prijmut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)