preget sns [At: VARLAAM, C. 53 / V: (înv) ~ged / E: pregeta] (Pop) 1 Lipsă de activitate. 2 Întrerupere a unei activități. 3 Răgaz. 4 Tihnă. 5-6 (Îljv) Fără (de) ~ (Care are loc) fără întrerupere Si: neîntrerupt, neobosit. 7-8 (Îal) (Care are loc) neîntârziat, imediat, repede, prompt. 9-10 (Înv; pex; îal) (Care se petrece) prin surprindere. 11 (Asr) Ezitare. 12 (Asr) Întârziere. 13 (Înv) Cruțare.

preged s vz preget

pregeta [At: COD. VOR. 168/6 / V: (înv) ~gita, prejeta / Pzi: preget, (înv) ~tez / E: pbl ml prigitare] 1 vi (Înv) A sta pe gânduri înainte de a face, de a începe ceva Si: a se codi, a ezita, a șovăi. 2 vi (Înv; pex) A întârzia, a amâna, a zăbovi în întreprinderea unei acțiuni. 3 vi (Îvp) A sta inactiv. 4 vt (Nob) A opri, a împiedica de la o acțiune. 5 vt (Înv) A menaja.

pregita v vz pregeta

prejeta v vz pregeta