O definiție pentru preacuviință
Explicative DEX
preacuviință sf [At: PSALT. 335 / Pl: ? / E: prea + cuviință cdp slv прѣподобиѥ] (Înv) Cucernicie.
Intrare: preacuviință
preacuviință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||