dexonline

2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

preștire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: prești¹] (Îvr) Prevedere (1).

prești¹ vt [At: POLIZU / Pzi: ~u / E: pre- + ști] (Rar) A prevedea (1).

prești² [At: DA / Pzi: ~tesc / E: preașcă] (Reg) 1 vt (C. i. leațuri) A bate pe pereții de lemn ai casei spre a fixa tencuiala sau lutul. 2 vt (C. i. garduri) A consolida cu nuiele puse cruciș și acoperite cu spini, cu paie pentru a împiedica trecerea. 3 vr (D. pâine) A se lăți în timpul coacerii la cuptor.

Intrare: preștire

preștire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	preștire	preștirea
nominativ-acuzativ	plural	preștiri	preștirile
genitiv-dativ	singular	preștiri	preștirii
genitiv-dativ	plural	preștiri	preștirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: prești

prești verb grupa a IV-a conjugarea a V-a tranzitiv

verb (VT340) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prești	preștire	preștiut preștiutu‑	preștiind preștiindu‑	singular	plural
		(a) prești	preștire	preștiut preștiutu‑	preștiind preștiindu‑	preștii	preștiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	preștiu	(să) preștiu	preștiam	preștiui	preștiusem
	a II-a (tu)	preștii	(să) preștii	preștiai	preștiuși	preștiuseși
	a III-a (el, ea)	preștie	(să) preștie	preștia	preștiu	preștiuse
plural	I (noi)	preștim	(să) preștim	preștiam	preștiurăm	preștiuserăm preștiusem
	a II-a (voi)	preștiți	(să) preștiți	preștiați	preștiurăți	preștiuserăți preștiuseți
	a III-a (ei, ele)	preștiu	(să) preștie	preștiau	preștiură	preștiuseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)