dexonline

3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

prabali vt [At: L. ROM. 1961, nr. 1, 21 / Pzi: prabal / E: mg próból] (Reg) A încerca.

prăbăli v vz probălui

prăbălui v vz probălui

prebălui^[1] v vz probălui corectat(ă)

Variantă greșit tipărită în original: preabălui. O confirmă ordonarea alfabetică incorectă a acestei variante și forma acesteia în definiția principală — LauraGellner

probăli v vz probălui

probălui vt [At: CANTEMIR, HR. 184 / V: (îrg) prăb~, prubul~, (înv) probol~, (reg) preb~, ~bul~, (css) prăbăli, ~li, prubăli / Pzi: ~lesc / E: probă + -ălui] 1 (Îrg) A încerca să dovedească ceva. 2 (Îrg) A face tentative de... 3 (Îrg) A proba (1). 4 (Îrg; c. i. oameni) A pune la încercare. 5 (Îrg) A proba (4). 6 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A chibzui. 7 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A presupune Si: a bănui, a crede. 8 (Îf prubului) A stabili. 9 (Îf prubului) A potrivi.

probolui v vz probălui

probului v vz probălui

prubăli v vz probălui

prubului v vz probălui

Intrare: prabali

prabali

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: prăbăli

prăbăli

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: probălui

probălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probălui	probăluire	probăluit probăluitu‑	probăluind probăluindu‑	singular	plural
		(a) probălui	probăluire	probăluit probăluitu‑	probăluind probăluindu‑	probăluiește	probăluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probăluiesc	(să) probăluiesc	probăluiam	probăluii	probăluisem
	a II-a (tu)	probăluiești	(să) probăluiești	probăluiai	probăluiși	probăluiseși
	a III-a (el, ea)	probăluiește	(să) probăluiască	probăluia	probălui	probăluise
plural	I (noi)	probăluim	(să) probăluim	probăluiam	probăluirăm	probăluiserăm probăluisem
	a II-a (voi)	probăluiți	(să) probăluiți	probăluiați	probăluirăți	probăluiserăți probăluiseți
	a III-a (ei, ele)	probăluiesc	(să) probăluiască	probăluiau	probăluiră	probăluiseră

prubului verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prubului	prubuluire	prubuluit prubuluitu‑	prubuluind prubuluindu‑	singular	plural
		(a) prubului	prubuluire	prubuluit prubuluitu‑	prubuluind prubuluindu‑	prubuluiește	prubuluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prubuluiesc	(să) prubuluiesc	prubuluiam	prubuluii	prubuluisem
	a II-a (tu)	prubuluiești	(să) prubuluiești	prubuluiai	prubuluiși	prubuluiseși
	a III-a (el, ea)	prubuluiește	(să) prubuluiască	prubuluia	prubului	prubuluise
plural	I (noi)	prubuluim	(să) prubuluim	prubuluiam	prubuluirăm	prubuluiserăm prubuluisem
	a II-a (voi)	prubuluiți	(să) prubuluiți	prubuluiați	prubuluirăți	prubuluiserăți prubuluiseți
	a III-a (ei, ele)	prubuluiesc	(să) prubuluiască	prubuluiau	prubuluiră	prubuluiseră

prăbăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prăbăli	prăbălire	prăbălit prăbălitu‑	prăbălind prăbălindu‑	singular	plural
		(a) prăbăli	prăbălire	prăbălit prăbălitu‑	prăbălind prăbălindu‑	prăbălește	prăbăliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prăbălesc	(să) prăbălesc	prăbăleam	prăbălii	prăbălisem
	a II-a (tu)	prăbălești	(să) prăbălești	prăbăleai	prăbăliși	prăbăliseși
	a III-a (el, ea)	prăbălește	(să) prăbălească	prăbălea	prăbăli	prăbălise
plural	I (noi)	prăbălim	(să) prăbălim	prăbăleam	prăbălirăm	prăbăliserăm prăbălisem
	a II-a (voi)	prăbăliți	(să) prăbăliți	prăbăleați	prăbălirăți	prăbăliserăți prăbăliseți
	a III-a (ei, ele)	prăbălesc	(să) prăbălească	prăbăleau	prăbăliră	prăbăliseră

prăbălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prăbălui	prăbăluire	prăbăluit prăbăluitu‑	prăbăluind prăbăluindu‑	singular	plural
		(a) prăbălui	prăbăluire	prăbăluit prăbăluitu‑	prăbăluind prăbăluindu‑	prăbăluiește	prăbăluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prăbăluiesc	(să) prăbăluiesc	prăbăluiam	prăbăluii	prăbăluisem
	a II-a (tu)	prăbăluiești	(să) prăbăluiești	prăbăluiai	prăbăluiși	prăbăluiseși
	a III-a (el, ea)	prăbăluiește	(să) prăbăluiască	prăbăluia	prăbălui	prăbăluise
plural	I (noi)	prăbăluim	(să) prăbăluim	prăbăluiam	prăbăluirăm	prăbăluiserăm prăbăluisem
	a II-a (voi)	prăbăluiți	(să) prăbăluiți	prăbăluiați	prăbăluirăți	prăbăluiserăți prăbăluiseți
	a III-a (ei, ele)	prăbăluiesc	(să) prăbăluiască	prăbăluiau	prăbăluiră	prăbăluiseră

prebălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prebălui	prebăluire	prebăluit prebăluitu‑	prebăluind prebăluindu‑	singular	plural
		(a) prebălui	prebăluire	prebăluit prebăluitu‑	prebăluind prebăluindu‑	prebăluiește	prebăluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prebăluiesc	(să) prebăluiesc	prebăluiam	prebăluii	prebăluisem
	a II-a (tu)	prebăluiești	(să) prebăluiești	prebăluiai	prebăluiși	prebăluiseși
	a III-a (el, ea)	prebăluiește	(să) prebăluiască	prebăluia	prebălui	prebăluise
plural	I (noi)	prebăluim	(să) prebăluim	prebăluiam	prebăluirăm	prebăluiserăm prebăluisem
	a II-a (voi)	prebăluiți	(să) prebăluiți	prebăluiați	prebăluirăți	prebăluiserăți prebăluiseți
	a III-a (ei, ele)	prebăluiesc	(să) prebăluiască	prebăluiau	prebăluiră	prebăluiseră

probăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probăli	probălire	probălit probălitu‑	probălind probălindu‑	singular	plural
		(a) probăli	probălire	probălit probălitu‑	probălind probălindu‑	probălește	probăliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probălesc	(să) probălesc	probăleam	probălii	probălisem
	a II-a (tu)	probălești	(să) probălești	probăleai	probăliși	probăliseși
	a III-a (el, ea)	probălește	(să) probălească	probălea	probăli	probălise
plural	I (noi)	probălim	(să) probălim	probăleam	probălirăm	probăliserăm probălisem
	a II-a (voi)	probăliți	(să) probăliți	probăleați	probălirăți	probăliserăți probăliseți
	a III-a (ei, ele)	probălesc	(să) probălească	probăleau	probăliră	probăliseră

probolui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probolui	proboluire	proboluit proboluitu‑	proboluind proboluindu‑	singular	plural
		(a) probolui	proboluire	proboluit proboluitu‑	proboluind proboluindu‑	proboluiește	proboluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	proboluiesc	(să) proboluiesc	proboluiam	proboluii	proboluisem
	a II-a (tu)	proboluiești	(să) proboluiești	proboluiai	proboluiși	proboluiseși
	a III-a (el, ea)	proboluiește	(să) proboluiască	proboluia	probolui	proboluise
plural	I (noi)	proboluim	(să) proboluim	proboluiam	proboluirăm	proboluiserăm proboluisem
	a II-a (voi)	proboluiți	(să) proboluiți	proboluiați	proboluirăți	proboluiserăți proboluiseți
	a III-a (ei, ele)	proboluiesc	(să) proboluiască	proboluiau	proboluiră	proboluiseră

probului verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) probului	probuluire	probuluit probuluitu‑	probuluind probuluindu‑	singular	plural
		(a) probului	probuluire	probuluit probuluitu‑	probuluind probuluindu‑	probuluiește	probuluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	probuluiesc	(să) probuluiesc	probuluiam	probuluii	probuluisem
	a II-a (tu)	probuluiești	(să) probuluiești	probuluiai	probuluiși	probuluiseși
	a III-a (el, ea)	probuluiește	(să) probuluiască	probuluia	probului	probuluise
plural	I (noi)	probuluim	(să) probuluim	probuluiam	probuluirăm	probuluiserăm probuluisem
	a II-a (voi)	probuluiți	(să) probuluiți	probuluiați	probuluirăți	probuluiserăți probuluiseți
	a III-a (ei, ele)	probuluiesc	(să) probuluiască	probuluiau	probuluiră	probuluiseră

prubăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prubăli	prubălire	prubălit prubălitu‑	prubălind prubălindu‑	singular	plural
		(a) prubăli	prubălire	prubălit prubălitu‑	prubălind prubălindu‑	prubălește	prubăliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prubălesc	(să) prubălesc	prubăleam	prubălii	prubălisem
	a II-a (tu)	prubălești	(să) prubălești	prubăleai	prubăliși	prubăliseși
	a III-a (el, ea)	prubălește	(să) prubălească	prubălea	prubăli	prubălise
plural	I (noi)	prubălim	(să) prubălim	prubăleam	prubălirăm	prubăliserăm prubălisem
	a II-a (voi)	prubăliți	(să) prubăliți	prubăleați	prubălirăți	prubăliserăți prubăliseți
	a III-a (ei, ele)	prubălesc	(să) prubălească	prubăleau	prubăliră	prubăliseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

Exemple de pronunție a termenului „prabali”