povod¹ sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: pohod / Pl: ~uri / E: rs повод, srb povod] 1 (Mol; Ban; d. cai; îla) În (sau, rar, de) ~ Dus de căpăstru. 2 (Mol; Ban; d. cai; îal) Care este prins la căruță alături de calul de la oiște Si: lăturaș. 3 (Îe) A lua vitele-n pohod A mâna vitele de dinapoi, ducându-le de frânghie. 4 (Îlv) A lua (pe cineva) în ~ A-și bate joc de cineva.

povod² sn [At: BULETIN, F. (1843), 7¹/2 / Pl: ~uri / E: rs повод] (Înv; Mol) Motiv.

pohod² sn vz povod